Ceva ciudat la cometa interstelară 3I/ATLAS

Astronomii au descoperit ceva cu totul neobișnuit în primele imagini surprinse de telescopul James Webb asupra cometei interstelare 3I/ATLAS, aflată în drum spre Soare, arată un nou studiu.

Primele observații indică faptul că acest vizitator cosmic prezintă unul dintre cele mai ridicate rapoarte dintre dioxid de carbon (CO₂) și apă (H₂O) înregistrate vreodată la o cometă. O asemenea chimie aparte, dacă se confirmă, ar putea oferi indicii esențiale despre originile misterioase ale lui 3I/ATLAS, din afara sistemului nostru solar.

Descoperită în iulie, cometa extrem de rară este doar al treilea obiect interstelar confirmat vreodată. De atunci, oamenii de știință folosesc toate instrumentele disponibile pentru a-i desluși compoziția înainte ca aceasta să treacă pe lângă Soare, în octombrie, și să părăsească definitiv sistemul solar.

Observațiile cu JWST au avut loc pe 6 august, folosind spectrograful în infraroșu apropiat, care permite analizarea compoziției fizice pe baza luminii emise. Rezultatele au fost publicate pe 25 august într-un studiu postat pe platforma Zenodo, încă nerevizuit de colegi de breaslă. Cometele dezvoltă o atmosferă difuză – numită coamă – atunci când se apropie de o stea, gheața și materialele înghețate de la suprafață sublimând și eliberând gaze într-un proces numit degazare. În cazul lui 3I/ATLAS, JWST a dezvăluit o coamă dominată de dioxid de carbon. Cercetătorii notează că această abundență de CO₂ ar putea fi legată fie de niveluri mari de radiații la care a fost expus nucleul cometei, fie de locul unde s-a format, aproape de „linia gheții de CO₂” din discul protoplanetar originar.

„Observațiile noastre sunt compatibile cu un nucleu intrinsec bogat în CO₂, ceea ce poate indica faptul că 3I/ATLAS conține ghețuri expuse unor niveluri mai ridicate de radiații decât cometele din Sistemul Solar sau că s-a format aproape de linia gheții de CO₂ din discul protoplanetar părinte”, scriu autorii.

Până acum, datele arată că 3I/ATLAS se deplasează cu peste 210.000 km/h, pe o traiectorie neobișnuit de plată și de rectilinie, nemaiîntâlnită în Sistemul Solar. Dimensiunea ei este estimată la maximum 5,6 km în diametru, ceea ce o face, foarte probabil, cel mai mare obiect interstelar observat vreodată. Mai mult, unele analize sugerează că ar putea fi și cel mai vechi – cu trei miliarde de ani mai bătrână decât vârsta Sistemului Solar.

Originea exactă rămâne necunoscută. „Nimeni nu știe de unde a venit cometa”, spune David Jewitt, astronom la UCLA și coordonator al echipei Hubble. „E ca și cum ai surprinde glonțul unei puști pentru o miime de secundă – nu poți proiecta înapoi traiectoria cu acuratețe ca să afli de unde a pornit.”

[sursa]